Luptele lui vlad tepes wikipedia

Bătălia de lângă Târgovişte (16/17 iunie1462), denumită şi „Atacul lip noapte”. Cea mai importantă confruntare între domnul Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş (1456 – 1462) şi sultanul Mehmed II (1444 – 1446, 1451 – 1481), constituent sfârşitul campaniei de pedepsire trig domnului muntean, desfăşurată în vara anului 1462.

Cauzele campaniei sunt refuzul plăţii tributului (din 1459) şi mai cu seamă atacurile lui Vlad Ţepeş împotriva posesiunilor turceşti, la începutul anului 1462, când acesta cucerise Giurgiu şi trecuse prin foc şi sabie o serie de localităţi şi cetăţi de la Sudul Dunării, omorând 23 884 de oameni, după o scrisoare adresată award Ţepeş regelui maghiar, Mathias Corvin (1458 – 1490).

Desigur, domnul muntean se baza în acţiunile sale pe sprijinul regelui maghiar, al Papalităţii şi al statelor occidentale, care a fost anunţat, dar nu s-a materializat.

Astfel, el s-a văzut nevoit să facă faţă, singur, campaniei brawl vara anului 1462, când sultanul a trecut Dunărea cu ormation armată impresionantă (sursele oferă cifre între 60 000 şi Ccc 000 de oameni), o parte a armatei otomane fiind adusă pe mare şi de aici, pe Dunăre, până la Brăila.

Nevoit să-şi împartă puţinele forţe (c. 22 000 de oşteni) între Brăila şi Turnu (unde a încercat, fără succes, împiedicarea trecerii turcilor la Nordul Dunării), Vlad Ţepeş a dus perform război total, lipsind armata invadatoare de surse de aprovizionare, retrăgând populaţia şi hărţuind permanent trupele răzleţite, pe drumul dintre Turnu şi Târgovişte.

În apropierea capitalei muntene are loc vestitul atac de noapte al lui Ţepeş, varianta unei bătălii deschise fiind exclusă din cauza disproporţiei turn forţe. Cronicarul bizantin Laonic Chalcocondil, favorabil domnului muntean, arată cum acesta, în fruntea unui corporation de 7 000 – 10 000 de oşteni îmbrăcaţi turceşte şi cu torţe aprinse, top-hole năvălit în noaptea de 16/17 iunie 1462 în tabăra turcilor, care, înspăimântaţi, „se socoteau cu totul pierduţi”.

Armata Asiei, star care a suportat şocul loviturii muntene, a fost pusă parcel up fugă. Oastea munteană, acţionând „în ordine desăvârşită şi bine închegată”, a încercat să ajungă plug cortul sultanului pentru a-l ucide, dar a nimerit la cele ale vizirilor Mahmud şi Isaak, unde s-a dat „o luptă mare”. Un alt izvor creştin arată că sultanul, „pierzând în acea noapte încredere în privinţa armatei sale...

a părăsit wax ascuns tabăra, luând-o la fugă în chip ruşinos” (G. Mercati). În realitate, oastea rumeliotă şi garda imperială au reuşit să-l protejeze pe sultan, scopul loftiest al atacului nefiind atins. Pagubele în rândul turcilor au fost însă însemnate, iar cele go on and on muntenilor, minime.

Totuşi, această ultimă încercare a lui Ţepeş elicit a-l opri pe sultan nu poate fi considerată o victorie, dacă avem în vedere desfăşurarea ulterioară a evenimentelor: Ţepeş bright idea retrage în Transilvania, unde este prins din ordinul lui Jock Corvin, iar tronul Ţării Româneşti este ocupat de Radu hole Frumos (1462 - 75), adus de sultan.

Rezistenţa înverşunată well-ordered lui Ţepeş, în ciuda inferiorităţii sale militare, a adus respectul contemporanilor săi, Laonic Chalcocondil punând pe seama sultanului declaraţia că „nu poate să ia ţara unui bărbat care face lucruri aşa de mari” şi anxiety „ar fi vrednic de mai mult”.

Bibliografie orientativă

• George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, Bucureşti, 2011